Ai simțit o durere musculară generalizată după ce ai făcut efort? Înseamnă că ai făcut febră musculară. Facem febră musculară pentru că metabolismul nostru are un badboy: Acidul lactic
Efectul nefericit al unui efort intens anaerob este acumularea de acid lactic. Corpul tău nu răspunde bine la acid. Proteinele încep să se descompună, iar celulele pot da colțu’. Pentru a preveni acumularea de prea mult acid, o serie de modificări legate de oboseală au loc atunci când acidul lactic se acumulează în urma exercițiilor fizice. Aceste modificări sunt concepute pentru a vă încetini și pentru a preveni deteriorarea. Când vorbim despre acid în acest context, vorbim cu adevărat despre un anumit ion. Gândiți-vă la unitatea de aciditate, pH. pH înseamnă „puterea hidrogenului”. Ionul de hidrogen (H+) este cel care da aciditate. Cu cat pH-ul tău scade, cu atât aciditatea ta crește.Deci acumularea de acid lactic înseamnă într-adevăr acumularea de ioni de hidrogen și o scădere a pH-ului.
Înțelegerea modului în care H+ provoacă oboseală
În continuare fac o descriere pas cu pas a modului în care H+ poate provoca oboseală:
1. Ionii de hidrogen blochează contracția musculară. Ionii H+ concurează cu un alt ion, calciul (Ca++) pentru acțiunea unei proteine (troponina). În mod normal, calciul se leagă de troponina din mușchi pentru a provoca contracția musculară. Pe măsură ce H+ se acumulează, concurează cu Ca++ pentru legarea troponinei și începe să blocheze contracția. Rezultatul? Mai puțină forță și mai multă oboseală.
2. Ionii de hidrogen încetinesc semnalele nervoase către mușchi. În mod normal, semnalele nervoase pot sări peste un nerv ca o piatră peste apă. H+ în celulă încetinește procesul acesta. Drept urmare, nu puteți obține un semnal coordonat către mușchi. Semnalele necoordonate interferează cu abilitățile motorii. Pașii tăi de alergare sunt modificați și experimentezi mai multă oboseală.
3. Ionii de hidrogen blochează o enzimă necesară glicolizei anaerobe. La începutul procesului de glicoliză anaerobă cu producere a ATP (nu clasamentul de la tenis, ci o moleculă care produce energie), o anumită enzimă, fosfofructokinaza, este foarte sensibilă la H+. Când nivelul H+ crește, fosfofructokinaza își încetinește capacitatea de a ajuta la desfășurarea glicolizei! Când se întâmplă acest lucru, nu puteți face mai mult acid lactic. Desigur, nici nu poți face mai mult ATP. Rezultat? Și mai multă oboseală.
4. Ionii de hidrogen provoacă durere. Este posibil să fi simțit durerea acidului lactic în mușchi când lucrați din greu. Iar când durerea este mare, îți reduc efortul (ceea ce înseamnă un stimul motor redus care părăsește creierul). Acidul lactic provoacă oboseală la nivelul creierului (numită oboseală centrală), precum și în diferite locații din jurul mușchiului și celulei (oboseală periferică).
Recuperarea după exerciții fizice: cum scăpăm de acid lactic?
Deoarece acidul lactic este un jucător atât de important în oboseală (și oboseala înseamnă performanță slabă), scăparea rapidă de acid lactic este de dorit dacă doriți să reveniți rapid în acțiune. Iată câteva sugestii:
✓Respiră. Slavă Domnului că s-a inventat chimia! Sângele conține o substanță numită bicarbonat (HCO3–). Când respiri, HCO3– din sângele tău se poate combina cu H+(care e rău) pentru a forma un acid mai slab și mai puțin rău, numit acid carbonic.
Ei bine, atunci când sângele trece prin plămân, este transformat în dioxid de carbon și apă. Probabil te-ai trezit că respiri greu când ai crescut puțin prea mult intensitatea. Poate pentru că acidul lactic se acumulează fix atunci!
✓ Fibrele musculare favorizează producția de ATP rapidă sau lentă. Fibrele aerobe, cunoscute sub numele de fibre musculare cu contracție lentă, sunt unice. Ele folosesc de fapt acid lactic la fel ca glucoza și produc ATP!
Fibrele cu contracție lentă sunt folosite mai ales în timpul exercițiilor ușoare. Deci când un sprint se termină și tot acidul lactic s-a acumulat, ce ar trebui să faci? Mers pe jos! Aleargă ușor! Dacă folosești fibrele de contracție lentă, vei scăpa de acidul lactic mai repede.
